Prima pagină » Blog » Mesaj de la Romeo pentru Oameni – III

Mesaj de la Romeo pentru Oameni – III

 

 

 

 

 

 

Gata!

 

Am clarificat! M-am lămurit! Am descoperit! Am conștientizat! Am înțeles ce s-a întâmplat de am fost „luat pe sus” săptămâna aceasta de lumea mea interioară, lume care m-a determinat să scriu cele două articole:

 

„Mesaj de la Romeo pentru Oameni – I”

 

„Mesaj de la Romeo pentru Oameni – II”

 

Acum nu îmi este clar ce am de făcut, dar îmi este foarte clar despre ce e vorba și ce pot să fac. Ceea ce este un pas important înainte!

 

Am schimbat piața!

 

După 20 și ceva de ani de lucru direct cu companii și ocazional cu oameni care își plăteau participarea la cursuri din buzunarul lor, anul trecut s-a schimbat macazul (tata a lucrat la CFR, așa că știu anumite expresii vehiculate pe acolo 😊).

 

După 20 și ceva de ani de activat pe piața corporate, anul trecut am intrat pe piața open. O piață pe care nu am activat decât sporadic și doar atunci când am fost invitat în calitate de trainer la unele cursuri.

 

(Acum îmi dau seama că acea rinită alergică de anul trecut, din iulie, rinită care s-a manifestat foarte puternic, de a trebuit să iau în cele din urmă antibiotic și să fac ceva investigații, e posibil să fi fost o reacție a unei părți din mintea mea la ceea ce se întâmpla în Viața mea. Era să ajung la operație, atât de grav a fost. Noroc cu domnul doctor chirurg Adrian Gabără, care colaborează cu Clinica Dentară Trufaș și care mi-a explicat în 45 de minute cam cum stă treaba cu sinusurile și de ce nu e nevoie de intervenție chirurgicală. Același domn doctor care m-a mai salvat, cu un an înainte, de o operație tot la sinusuri, în urma unui episod similar, dar mai scăzut în intensitate. Tot după o discuție de 45 de minute în care mi-a explicat, cu calm și răbdare, ce se întâmplă. Mulțumesc, domnule doctor! Să vă dea Dumnezeu sănătate și să ajutați oamenii cel puțin așa cum ați făcut-o până acum!)

 

Revin… am schimbat piața. Am intrat pe o piață total nouă pentru mine, o piață pe care nu eram prezent și nici nu intenționam să fiu prezent. Avusesem ceva tentative în trecut, care nu au funcționat prea grozav, și am tras concluzia că nu e pentru mine. Am rămas în zona de cursuri corporate unde totul era mult mai simplu: mă întâlneam cu managerul general, managerul de resurse umane sau managerul de vânzări, discutam de un contract de cursuri și îi dădeam drumul la treabă. Clientul se ocupa de tot – anunțat participanții, căutat sală de curs, cazare, masă etc. -, eu mergeam și susțineam cursul. Simplu! Și comod! Și confortabil! Îmi aduc aminte acum faptul că am avut la un moment dat un gând de genul „Eu n-o să fac ce fac alții pentru că îmi este bine!”. Iarăși mi se confirmă că merită să fiu tare atent la gândurile pe care le emit, mai ales la cele categorice.

 

Și acum, în timp ce scriu acest ultim articol din miniseria „Mesaj de la Romeo pentru Oameni”, îmi dau seama că, într-un fel sau altul, mai schimbasem o dată piața cu aproape 3 ani în urmă când, pe 13 noiembrie 2017, am lansat proiectul pentru liceeni „Dăruiește pentru Educație! – Pasiune. Acțiune. Rezultate”. Intrasem pe o piață nouă – „piața liceenilor și diriginților” -, o piață provocatoare unde nu mă invitase nimeni, ci m-am dus de bunăvoie. Bine, e drept, nici pe piața de cursuri open nu mă invitase nimeni și m-am dus. 😊 Doar că a fost o diferență de care acum devin conștient, în timp ce se așează pe hârtie cuvintele: pe piața liceenilor m-am dus de bunăvoie, pentru că am vrut. Pe piața de cursuri open m-am dus de nevoie, pentru că a căzut piața de cursuri corporate. Chiar dacă am avut momente foarte provocatoare în proiectul cu liceenii (inclusiv momente în care am vrut să renunț la proiect), mi-am asumat încă de la început 100% acest proiect. Pe piața de cursuri open m-am simțit aruncat, după ce, așa cum spuneam, 20 și ceva de ani am activat pe piața corporate. Ceea ce mă duce la următoarea idee: nimic nu durează pentru totdeauna!

 

Totul se schimbă, ori pentru că vrem, ori pentru că este necesar. În cazul meu, schimbarea, trecerea în piața liceenilor am făcut-o pentru că am vrut. Trecerea în piața de cursuri open am făcut-o pentru că a fost necesar. Ceea ce a necesitat mai mult timp de analiză și adaptare a minții mele la noul context. Acesta este unul din motivele pentru care scriu acest articol, cu nădejdea că informațiile de aici ajută și alți oameni să înțeleagă ce se întâmplă cu ei în această perioadă.

 

Nu mai pun la socoteală și toată această perioadă de un an de zile de confuzie continuă, de incertitudine, de îndoială, de schimbare de pe-o zi pe alta a regulilor, de dezinformare, într-un cuvânt, de nebunie, perioadă care a amplificat, evident, propriile mele trăiri.

 

(Dacă ești genul de persoană care se adaptează rapid la schimbări, te felicit din toată inima! Încă nu sunt acolo, dar mă străduiesc. Am observat că am nevoie de o anumită perioadă de timp pentru ca mintea mea să accepte schimbarea și să o integreze. Am făcut progrese în cei aproape 50 de ani de Viață pe acest pământ și o să fac progrese și în continuare)

 

În martie anul trecut, pandemia mi-a închis un contract valoros de training, contract pe care nu îmi e clar dacă îl voi mai reface vreodată. Era un contract care îmi asigura liniștit traiul familiei mele pentru câteva luni, timp în care căutam alte contracte. Exact cum am făcut 20 și ceva de ani. Și, dintr-o dată, STOP. Și STOP nu numai la cursurile corporate, ci STOP și la proiectul cu liceenii, proiect care se derula cu succes.

 

Îmi aduc aminte că din momentul în care am intrat cu toții în izolare – pe 11 martie 2020 -, două săptămâni nu am putut spune nimic. Mintea mea era nu știu pe unde, străduindu-se probabil să înțeleagă ce se întâmplă. Nu eram pregătit pentru așa ceva și am bănuiala că mulți Oameni nu au fost pregătiți pentru așa ceva. Și mai am o bănuială: că e foarte posibil să nu fii niciodată pregătit pentru așa ceva. Pur și simplu se întâmplă și e important să faci ce e de făcut.

 

După cele două săptămâni în care am avut senzația că mintea mea umblă prin Univers cu străduința de a aduna informații și a trece la acțiune, am început să mă întreb: „Ce fac mai departe?”. Pentru că era clar că nu puteam rămâne așa, fără să fac nimic, în condițiile în care era evident că nu puteam să reiau acel contract corporate, deși încă mai trăgeam nădejde că în iunie o să revenim în sala de curs. După perioada de vară mi-am dat seama că sunt slabe șanse să revin în sala de curs, pentru acel contract, în septembrie, așa că am renunțat la idee și m-am concentrat pe altceva.

 

Partea bună este că am tot timpul ajutoare în jurul meu. Universul e foarte generos cu mine, doar că e important să înțeleg și eu acest lucru în toate straturile ființei mele. Viața este foarte darnică cu mine, doar că merită să învăț să primesc ce îmi oferă. Dumnezeu – Șefu’, cum obișnuiesc să-i spun -, are grijă de mine și-I mulțumesc în fiecare zi pentru acest lucru. Și plus că am Oameni în jurul meu de la care pot învăța lucruri, de la care mă pot inspira și care mă pot ajuta. Poate și pentru că alți Oameni învață de la mine, se inspiră de la mine și îi ajut. E o colaborare reciproc avantajoasă.

 

Și am început să merg mai departe. Și să dezvolt noi proiecte, unele dintre ele care îmi mișunau în minte de azi de zile, dar pe care nu le-am dezvoltat pentru că îmi era bine, pentru că aveam de lucru pe piața corporate.

 

Așa a apărut proiectul „Fii liderul tău!”, care este la a doua grupă și care fix azi, 26 martie, când scriu acest articol, împlinește un an de la lansare. M-am trezit cu el în minte într-o dimineață, l-am structurat și i-am dat drumul. Mai târziu mi-am dat seama că acest proiect este rodul anilor de lucru cu mine și cu oamenii. Cumva, toată informația necesară s-a coagulat în acest proiect pe care îl pot numi „de suflet”. Pentru că este un proiect în care am mare încredere că poate schimba Viața oamenilor în bine, atât timp cât Oamenii își doresc acest lucru.

 

Am continuat apoi cu 3 cursuri pe care le aveam în minte, dar nu le făcusem niciodată pentru că îți aduci aminte de ceea ce spuneam mai sus? Aveam de lucru! 😊

 

„Ghid practic de lucru cu intuiția”, „Bancuri, Glume, Haioșenii” și „12 metode de schimbare a convingerilor limitative”. Fiecare desfășurate odată sau de două ori. Cursuri la care au venit oameni de pe piața „caldă”, adică persoane cu care mă cunosc pentru că au mai fost pe la cursuri susținute de mine.

 

Între timp m-am apucat să scriu și la cartea „Schimbă-ți convingerile care nu te (mai) ajută!”, carte care „mișuna” prin mintea mea de doi ani de zile, dar pe care nu mă apucasem s-o scriu pentru că, ghici ce, aveam de lucru! 😊 Și am scris-o. Și am și tipărit-o. Și am și lansat-o. Și am început să o vând și o vând în continuare, alături de celelalte cărți ale mele. Prefer să le vând deocamdată pe cont propriu sau prin magazinul lui Andy, pentru că e mai simplu față de varianta de librării offline sau online. Toate cărțile pe care le-am scris până acum pentru că mi-a venit să le scriu le găsești aici

 

 

Și tot între timp m-am apucat să creez o nouă versiune a celei de-a doua cărți scrise în această Viață și anume „Gânduri primite (și trimise mai departe)”. Și am scris, și am corectat, și am modificat, și am rearanjat pentru a ieși ceva despre care pot să spun „Da, aceasta e Cartea!”. În realitate sunt 7 cărți într-un pachet ce poate fi oferit cadou cuiva drag sau, de ce nu, celei mai importante persoane din Viața ta și anume TU.

 

Și am mai avut cursuri sporadice cu câteva companii micuțe și multe sesiuni de coaching în online. Toate acestea m-au ajutat să generez un venit bun în această perioadă, venit prin care să susțin un trai frumos, decent, familiei.

 

Provocările au început să apară atunci când am început să intru pe piața „rece” și de aici și frustrările mele care s-au acumulat și au declanșat această serie de 3 articole din care, poate, îți sunt de folos anumite informații. Nu numai că era și este piață „rece”, dar e open și e online, adică în social media, Facebook, Instagram și LinkedIn și altele. M-am trezit, dintr-o dată, din Romeo Crețu care mergea la companii pentru că era recomandat și pentru că foști clienți își aduceau aminte de el și îl abordau să lucreze din nou împreună, în Romeo Crețu la ale cărui postări mulți oameni au gândit cu siguranță „Cine e Romeo Crețu?!?!?”. Pentru că, nefiind activ pe piața de cursuri open, normal că Oamenii nu au cum să știe cine sunt și ce pot face pentru Oameni.

 

Dar am început să-mi dau seama de acest lucru. Slavă Domnului că am priceput! Și am început să mă străduiesc să înțeleg cum să joc noul JOC pe social media. Pentru că s-a schimbat terenul! Și JOCUL în sine. Și am început să întreb cum să fac. Și am luat ore de consultanță. Și am vorbit cu colegii mei de breaslă. Și m-am sfătuit cu oameni care se pricep la astfel de lucruri. Și am petrecut timp cu mine. Și m-am uitat cum fac alții. Și fac aceste lucruri în continuare și, probabil că pasul următor va fi să lucrez cu cineva care se pricepe foarte bine la aceste lucruri. Sau să fac lucrurile altfel, așa cum am făcut dintotdeauna. Sau să fac și și. Pentru că mie toată treaba cu social media îmi provoacă reacții adverse. Adică?

 

Nu rezonez cu multe dintre practicile de captare a atenției și de vânzare în social media și de aici conflictul meu interior care s-a acumulat și a declanșat această zbatere pe care mă străduiesc să o prezint în aceste 3 articole cu nădejdea că toate aceste gânduri nu-mi sunt de folos numai mie, ci și altora. Înțeleg motivele pentru care se folosesc anumite practici în social media, dar nu rezonez cu ele, pentru că nu sunt din mine. La ce mă refer?

 

Reducerile de preț. Dacă o carte la mine costă 25 de lei sau 50 de lei sau 200 de lei și știu că acesta este prețul corect pentru ceea ce oferă această carte (preț care, uneori, este mic în comparație cu ce oferă cu adevărat acea carte), de ce să pun pe social media că, de fapt, costă 50 de lei sau 100 de lei sau 300 de lei, dar eu ți-o ofer cu 25 de lei sau cu 50 de lei sau cu 200 de lei? De ce aș face asta? De ce te-aș minți? La ce îmi folosește să îmi arăt mărinimia față de tine când îți ofer o carte la jumătate de preț? Și cu ce mă ajută să pun prețul pentru un curs de-al meu la 400 de lei și să ți-l ofer cu 100 de lei? Ca să arăt cât de generos sunt? Și cine naiba a inventat toate aceste reguli care mie mi se pare că strică piața și educă clienții în direcția de a nu mai cumpăra, în cele din urmă? Pentru că putem spune despre clienți că sunt oricum, dar proști nu sunt!

 

Presiunea pe termenul limită și numărul de locuri limitate. Pe bune?!?! Înțeleg ideea de a informa potențialii clienți și de a le aduce în atenție propunerea noastră, dar să-i mințim că mai sunt 3 locuri când, de fapt, am sala aproape goală sau să-i spun că dacă nu se grăbește pierde oferta specială care, de fapt, nu e atât de specială, mi se pare iarăși că e o lipsă de bun simț față de clienți și este, iarăși, un mod de a educa potențialii clienți în direcția „scârbirii” față de „ofertele speciale” și, implicit, în direcția de a nu mai cumpăra. Ba, mai mult, de a deveni supersceptici și insensibili, chiar dacă au nevoie de produsele și serviciile noastre.

 

Întrebările adresate fanilor. Asta m-a dat pe spate rău de tot! Adică, cum ar veni, dacă vreau să construiesc o comunitate, să am fani, să am clienți, ar trebui, din când în când, să-i întreb ce să aleg: „Am două cărți, pe care îmi recomandați să o citesc?” sau „Am două cursuri, la care ai vrea să participi?” sau „Am două variante de copertă de carte, pe care să o aleg pentru noua mea carte?”. Pe bune? De ce aș face asta, în condițiile în care știu clar ce carte vreau să citesc, ce curs vreau să dezvolt și ce variantă de copertă de carte vreau să fac pentru noua mea carte? De ce să cer părerea altor oameni pentru lucruri care îmi sunt foarte clare? Doar ca să mențin vie o comunitate, ca să captez atenția oamenilor? Îmi pare rău, dar am alte lucruri mult mai bune de făcut decât să întreb Oamenii despre lucruri care îmi sunt clare.

 

Și, mai sunt o mulțime de astfel de aspecte pe care aș putea să le menționez aici – de la titluri senzaționale care nu au nicio legătură cu conținutul în sine până la promisiuni care nu pot fi respectate pentru că sunt imposibil de respectat la o privire mai cu atenție -, dar mă opresc la acestea. Și am stat și m-am întrebat: „La urma urmei, ce mă deranjează, de fapt?”. Și mi-am dat seama ce: este vorba despre cum generezi comportamente la nivel de societate. Toți ne plângem de o grămadă de lucruri din societate, dar nu ne dăm seama că noi suntem responsabili pentru că noi le-am creat, prin practicile de captare a atenției și de vânzare pe care le folosim în social media și nu numai. E ca în jurnalism: cei de la știri spun că pun în fluxul de știri, la început, multe știri despre accidente pentru că acestea „se cer” și că, altfel, nu ar mai face audiență. Dar nu se gândesc la faptul că, pe termen lung, generează un comportament neproductiv la nivel social. Și astfel de lucruri se întâmplă nu numai la știri, ci și în alte domenii.

 

Ideea este că acum, clarificându-mi toate aceste lucruri, pot alege ce fac în continuare. Pot alege cum să joc JOCUL pentru a-mi împlini misiunea pe care mi-am asumat-o în această Viață și să aduc bani acasă. Va fi provocator? Probabil, dar ce, până acum n-a fost? Va fi mult de învățat? Probabil, dar ce, până acum nu am avut de învățat o mulțime de lucruri? Va fi cu suișuri și coborâșuri? Hm, spune-mi ceva nou? 😊

 

Așa că, folosesc tehnica de reconfigurare a traseului, că tot e la modă acum această sintagmă, și fac lucrurile altfel pentru că situația este altfel. Și merg mai departe în propria mea Viață și fac ce am de făcut. Adică fac ce am de făcut în direcția în care m-a dus Viața (în liceu, visul meu era să devin electrician la Combinatul Siderurgic din Galați. Iar în facultate, visul meu era să mă întorc profesor la liceul din Tecuci și să fiu alături de părinții mei. Dar Viața a avut alte planuri pentru mine și îi sunt recunoscător din toată inima pentru acest lucru).

 

Cum o să fac? Nu îmi este clar în acest moment. Dar știu cu siguranță că, din moment ce am dat conflictul interior la o parte și m-am liniștit, ideile despre cum o să fac lucrurile în continuare vor veni. Iar dacă nu vor veni, ori voi ieși, din nou, la alergat, ori voi sta cu mine în liniște și  mă voi conecta cu mine. Sau amândouă, dar nu în același timp. 😊

 

Bine, bine, măi Romeo, și până la urmă ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat de ai trecut prin toate aceste zbateri interioare? Am înțeles că a fost vorba de schimbarea pieței, dar, de fapt, ce anume te-a consumat atât de mult? Doar schimbarea pieței sau a mai fost și altceva?

 

Da, a fost și altceva. Altceva ce am conștientizat astă noapte, în timp ce nu puteam să dorm de gânduri. Mi-am pierdut încrederea! În tot acest an de pandemie în care au fost multe schimbări, multe necunoscute, multă informație, multă incertitudine, multă nesiguranță, mi-am pierdut încrederea în mine, în Viață și în posibilitățile pe care le am la îndemână. Mi s-a părut, dintr-o dată, totul foarte greu și mi-am pierdut încrederea în capacitatea mea de a mă descurca, de a face lucruri. M-am lăsat copleșit de toate lucrurile întâmplate și mi-am pierdut acea încredere absolut esențială în obținerea rezultatelor pe care le doresc. Pentru că, mi-am dat seama în timp, de următorul lucru: cele mai bune metode și tehnici din lume, cele mai elaborate și precise planuri de acțiune, cele mai bine definite obiective și cele mai înălțătoare scopuri sunt egale cu zero fără încrederea că le pot pune în operă, că le pot manifesta, că le pot pune în practică. Acesta este gândul care m-a „pălit” anul trecut din senin și pe care acum, când scriu acest articol, am sentimentul că l-am înțeles pe deplin. Încredere care este unul din aspectele pe care lucrez constant în această Viață, alături de alte câteva aspecte. Ca să nu mă plictisesc și să am tot timpul un Scop. 😊

 

Gata! Am terminat ce aveam de spus în aceste 3 articole. Dacă ți-au fost de folos, dă-mi de știre! Mă ajută. Iar dacă ți-au fost de folos și nu-mi dai de știre, e în regulă. Important este să iei ceea ce îți folosește. Iar dacă nu ți-au fost de folos, iarăși e în regulă. Mi-au fost de folos mie pentru că, scriind, mi-am clarificat gândurile. Ceea ce îți doresc din toată inima și ție!

 

Mulțumesc!

 

P.S. Postarea celor 3 articole pe blog și pe social media este făcută de mine, fără ajutor din partea cuiva. Ceea ce îmi dă încredere că știu multe lucruri și pot învăța și mai multe. 😊