Impulsivitatea… acea reacție la mine, la cei din jur, la lume și la Viață…
Acea impulsivitate declanșată instant de tiparele mele mentale, create de mintea mea din ceea ce am văzut la părinții mei.
Acea impulsivitate „stârnită” de așteptările mele că lucrurile ar trebui să fie într-un fel sau ar trebui să meargă într-un anume fel.
Acea impulsivitate ca răspuns la o remarcă din partea unei alte ființe umane.
Acea impulsivitate creată de stres, oboseală, foame, alcool.
Și acea impulsivitate care mă atenționează că ceva nu e în regulă, ceva nu e potrivit în acea situație.
Încă mă străduiesc, după 50 de ani de Viață, să discern, în fiecare clipă, care din aceste tipuri de impulsivități apare într-o situație sau alta.
Și încă mă străduiesc să identific mesajul pe care impulsivitatea vrea să mi-l transmită într-o situație sau alta.
Dacă mă vezi uneori tăcut și, aparent, nefiind pe aici, sunt în interiorul meu și prin Univers, în starea în care analizez impulsivitatea și caut informațiile de care am nevoie. Ca să decid, conștient, ce fac cu ea și cu mesajul pe care vrea să mi-l transmită.
Iar dacă mă vezi impulsiv, înseamnă că încă mai am nevoie să exersez impulsivitatea ca să înțeleg de care e și ce pot face cu ea.
Mulțumesc!
https://romeocretu.ro/proiecte/
https://www.daruiestepentrueducatie.ro/