Las aici un gând care mi-a venit în minte în timpul alergării de azi dimineață 😊:

 

Nu există Viață irosită!

 

Din perspectivă umană, din perspectiva ideilor vehiculate între noi în spațiul social, există Viață irosită. Iar din perspectiva unor „specialiști” din zonele de dezvoltare personală, dezvoltare spirituală și religie, chiar există Viață irosită. Am senzația că acești „specialiști” sunt cei mai aprigi judecători ai lor și ai celorlalți. De unde știu? E simplu: am fost acolo! ☹

 

Dar, din perspectiva Vieții, a Universului, a lui Dumnezeu (cum vrei să spui), nu există Viață irosită. Din perspectiva Vieții, orice Viață trăită este o Viață trăită. Și atât. Pentru că, atâta timp cât Viața se poate manifesta în toate modalitățile posibile, indiferent de durată, pentru Viață este „în regulă”.

 

Și totuși…

 

Există Viață irosită și nu există Viață irosită, în același timp.

 

Știu, este, cumva, „zăpăcitoare” această afirmație! 😊 Dar, dacă te uiți cu atenție la ceea ce numim noi „Viață” pe această planetă, multe aspecte despre care vorbim sunt și nu sunt, în același timp.

 

Din lucrul cu mine și cu oamenii, mi-am dat seama de următorul aspect:

 

Singurul care poate hotărî dacă Viața lui a fost sau nu irosită este omul respectiv. În rest, nimeni nu poate hotărî acest lucru.

 

Nici ideile sociale, nici Viața, nici Universul, nici Dumnezeu. Dumnezeu oricum nu ar face așa ceva, să hotărască pentru cineva dacă Viața lui a fost sau nu irosită. Cum ar putea Dumnezeu, care este Iubire dincolo de puterea noastră de înțelegere, să facă așa ceva? Nu cred că este posibil!

 

Dar chiar și acel om care a hotărât că Viața lui este irosită se poate înșela! 😊

 

Cum ne dăm seama dacă Viața noastră este irosită sau nu?

 

După numărul de regrete și sentimente de vinovăție pe care nu le-am reconfigurat și nu le-am integrat în existența noastră.

 

Cred că un om care ia Viața așa cum este, nu are regrete și sentimente de vinovăție, indiferent ce face. Iar dacă acestea apar, sporadic, în Viața lui, reușește să le reconfigureze mental în învățături, conștientizări și acțiuni.

 

Dar, indiferent de numărul de regrete și sentimente de vinovăție, nu există conceptul de „Viață irosită”. Viața nu ar putea crea, din ea, ceva ce ar putea fi considerat „irosit”. Această idee este doar în mintea unora dintre noi și nu are legătură cu ceea ce este, cu adevărat, Viața.

 

De unde vin regretele și sentimentele de vinovăție?

 

Discuția e lungă și interesantă. Rezumatul este următorul: din diferența pe care o percepem între potențialul maxim pe care îl putem manifesta în viețile noastre și ceea ce manifestăm.

 

Dacă ceea ce manifestăm simțim că este potențialul nostru maxim, atunci spunem că e „în regulă”. 😊

 

Dacă ceea ce manifestăm simțim că nu este la potențialul nostru maxim și nu putem „trece” peste această diferență, atunci generăm regrete și sentimente de vinovăție în interiorul nostru.

 

Dacă ceea ce manifestăm simțim că nu este la potențialul nostru maxim și putem reconfigura, mental, această diferență, atunci spunem, din nou, că este „în regulă”. 😊

 

Concluzia: nu există Viață irosită, dar putem crea, în mintea noastră, ideea de Viață irosită, prin modul în care ne trăim Viața și prin modul în care ne „evaluăm” și „evaluăm” această Viață trăită a noastră. Am pus ghilimele la „evaluăm” pentru că, uneori, cuvintele nu descriu ceea ce vreau, cu adevărat, să spun. ☹

 

Concluzia concluziilor:

 

Indiferent de modul în care arată Viața ta trăită,

fii blând/ă cu tine!

 

Mulțumesc!

 

Nota 1: Ideea că nu există Viață irosită nu este o invitație la a face „de toate” pentru că, oricum, nu am cum să-mi irosesc Viața. 😊 Ci este o invitație la a fi mai blânzi și mai iubitori cu noi înșine, mai ales noi, perfecționiștii, care tindem să credem că Viața ar trebui să fie și ar trebui trăită într-un anume fel. Fel care, cu sinceritate, nici noi nu avem habar cum e! 😊

 

Nota 2: Evident că despre acest subiect se poate scrie mai mult! 😊 Am preferat versiunea scurtă, care mi-a venit în minte, azi dimineață, în timp ce alergam prin cartier. Mai ies la alergat, pentru că văd că-mi vin multe idei „crețe”. 😊

 

Nota 3: Convingerea mea este că orice Viață de om are ceva valoros în ea. Și din orice experiență de Viață putem genera conștientizări și înțelegeri, pentru noi și pentru cei din jurul nostru. Și orice Viață de om are, într-o formă sau alta, impact asupra altor Vieți, ale altor oameni. De aceea consider că nu există Viață irosită! Pentru că fiecare Viață de om are un impact anume în acest ansamblu imens pe care îl numim „VIAȚĂ”.

 

Nota 4: Dacă imaginea care însoțește acest articol declanșează ceva în tine – un sentiment, o emoție, o stare, un gând -, atunci și-a atins scopul și a avut un sens. Exact acest lucru este și cu viețile oamenilor.

 

Nota 5: Obișnuiesc să scriu, de câțiva ani, cuvântul „Viață” cu „V” mare, pentru a sublinia semnificația acestui mister pe care îl numim Viață!

Mulțumesc!