În decurs de o săptămână, câteva persoane m-au întrebat de ce insist atât de mult pe ideea de obiceiuri. Iată 5 posibile răspunsuri dintr-o posibilă infinitate.
Pentru că obiectivele nu sunt de ajuns! Da, e fain să avem obiective frumoase și mărețe și e și mai fain să avem obiceiuri constructive instalate, obiceiuri pe care să le rulăm în prezent. Altfel, doar cu obiective și fără obiceiuri rămânem la nivel declarativ. Iar noi românii uneori ne pricepem al naibii de bine să dăm din gură și să nu facem mare lucru! Vorba lui Tom Peters: „Prea multă vorbărie, prea puțină acțiune!”.
Pentru că obiceiurile ne ancorează în aici și acum, în acest moment frumos numit prezent. Mai mult, obiceiurile sunt cele care, rulate corespunzător, ne conectează cu noi înșine și ne ajută să trăim mult mai conștient propria noastră viață (oricum nu putem să o trăim pe a altora, oricât am încerca). Obiectivele sunt în viitor, obiceiurile sunt în prezent. Iar dintre toate timpurile și din toate timpurile, momentul prezent a fost și rămâne cel semnificativ. Pentru că tot ceea ce se întâmplă se întâmplă AICI și ACUM. Obiectivul este o proiecție, obiceiul este o certitudine.
Pentru că în unele companii se pune atât de mult accent pe obiective, pe scopuri, pe ținte, pe planuri, pe viziune, pe misiune încât se ajunge să se piardă ceea ce e cel mai important: ACȚIUNEA. Oamenii ajung să fie atât de mult cu ochii pe obiective – în viitor -, încât neglijează obiceiurile pe care le au – în prezent -, obiceiuri care uneori nu îi duc în direcția obiectivelor (și se miră apoi de ce nu au atins obiectivele stabilite). Astfel oamenii ajung să fie deconectați de ei înșiși pentru că sunt prea conectați la stresul de a atinge obiectivele.
Pentru că obiceiurile sunt de cele mai multe ori mai puternice decât obiectivele. Obiectivele sunt în viitor, sunt proiecții, sunt imagini a ceea ce intenționăm să fie. Obiceiurile sunt deja instalate și rulează. În asta constă forța lor – rularea de zi cu zi. Acesta e și motivul pentru care e nevoie de timp să înlocuiești un obicei cu altul.
Și pentru că, așa cum spuneam într-un alt articol, jocul nu mai e la nivel de obiective, ci la nivel de obiceiuri. Într-o formă sau alta, aproape toți știm în ziua de azi să ne stabilim un obiectiv. Dar nu toți știm cum să instalăm obiceiuri constructive care să ne ducă în direcția atingerii obiectivelor.
Pentru că obiceiuri!
Romeo