Mi-am dat seama zilele acestea de faptul că, uneori, starea de neliniște și de frământare din interiorul meu este generată de identificarea cât mai clară cu putință a situației, problemei sau provocării cu care mă confrunt, conștient sau inconștient.
Cu alte cuvinte, în timp ce „mă frământ” și sunt tânăr și neliniștit 😊, o parte a minții mele se străduiește să formuleze cât mai clar despre ce este vorba, de fapt; care este, cu adevărat, situația de rezolvat, problema de formulat sau provocarea de gestionat.
Și spun toate aceste lucruri pentru că am observat următorul lucru: în momentul în care, în mintea mea, se formulează foarte clar situația, problema sau provocarea, acea neliniște și acea frământare interioare dispar ca prin farmec. E ca o eliberare, o clarificare ce lasă loc minții pentru a gestiona, cu eficiență, situația, problema sau provocarea.
Bine, bine, și atunci de ce mă frământ în timp ce mintea mea caută formularea potrivită? Probabil pentru a găsi formularea potrivită, astfel încât să nu fie necesar ca mintea mea să se frământe în rezolvarea unei situații care nu este definită potrivit. Pentru că, situațiile care nu sunt definite potrivit, au rezolvări imposibile.
Mulțumesc!
[maxbutton id=”1″ ]
https://romeocretu.ro/proiecte/
https://www.daruiestepentrueducatie.ro/