Dacă nu știi cine este Bandler – Richard Bandler – sau cine a fost Erickson – Milton Erickson -, evită să disperi! Bandler nu știe de tine, iar Erickson cu siguranță nu a știut de tine (a decedat în 1980). Așa că sunteți chit! 😊
De ce îi pomenesc? Pentru că, inspirat de o postare de-a lui Cătălin Bolohan – „Atât timp cât o faci pentru oameni, vei găsi forța și răspunsurile ca să reușești.” – mi-am adus aminte de o întâmplare reală povestită de unul dintre trainerii de la cursul de NLP. Dar înainte de a-ți spune povestioara, trebuie să îți spun totuși cine sunt cei doi, ca să poți fi inspirat de poveste.
Richard Bandler și John Grinder sunt considerați creatorii NLP-ului, adică Programarea Neuro-Lingvistică. Pe vremea când erau studenți, transcriau sute de înregistrări audio din ședințele de terapie conduse de Milton Erickson, Virginia Satir și Fritz Perls. Așa s-au „prins” de anumite metode și tipare de lucru pe care cei trei terapeuți le foloseau cu succes în lucrul cu oamenii.
Bandler ajunsese să fie fascinat (și aici începe povestea spusă de trainerul de la cursul de NLP) de metode și făcea tot ce era posibil ca să „rezolve” cât mai rapid omul. Adică să îl ajute să își rezolve problemele pe care le avea. Era pasionat de a găsi metode cât mai rapide de lucru cu oamenii.
La un moment dat, Bandler era foarte entuziasmat de faptul că reușise în cadrul unei emisiuni televizate să îl „rezolve” pe un om în 5 minute. Adică foarte rapid în raport cu modul în care lucrează terapia. Și venise la Erickson să-i spună cum a făcut. Și îi explica lui Erickson cum a folosit el foarte rapid metoda cutare și apoi a aplicat o altă metodă și în final a folosit și altă metodă. Și că totul a mers foarte repede.
Erickson l-a ascultat așa cum un Maestru ascultă cu interes și înțelegere un discipol și, la final, i-a adresat următoarea întrebare:
„Și unde e Omul?”
Cu alte cuvinte, „În tot ceea ce ai făcut în relație cu acel Om – toate acele metode folosite și toată inteligența ta investită -, unde e Omul? Unde e compasiunea, înțelegerea, grija față de Omul din fața ta? Ce a contat cel mai mult pentru tine: tu și metodele tale sau Omul din fața ta?”
Nu știu ce a răspuns Bandler pentru că trainerul nu ne-a spus. Dar mi-a plăcut mult povestioara. Pentru că uneori, din păcate, o parte dintre noi, cei din dezvoltare personală, ajungem să fim fascinați de ceea ce putem face cu oamenii încât ajungem să uităm de ei. Nu toți dintre noi, o parte. Ne ia valul și uităm că ceea ce vindecă este relația mai mult decât metoda. Toate studiile care s-au realizat în zona de terapie sau coaching au arătat că relația cu pacientul sau clientul contează peste 50%, în timp ce metoda contează undeva în jur de 10%.
Mulțumesc mult Cătăline pentru că, prin zicerea ta, mi-ai adus aminte de această povestioară și de ceea ce e cu adevărat important în lucrul cu oamenii – Oamenii. Mulțumesc!