Săptămâna trecută am scris un articol despre ce m-au învățat lucrurile care nu mi-a plăcut să le fac, dar le-am făcut. Dacă ți-ar plăcea să-l citești și vrei să-l citești, poți să-l citești aici 😊
Săptămâna aceasta te invit să citești un articol despre ce m-a învățat nemulțumirea. Nu-mi e clar cât de mulțumit voi fi de acest articol, dar dacă mi-a venit să-l scriu, îl scriu. 😊 Iar dacă vei fi mulțumit/ă de acest articol și vrei să fii sigur/ă că primești și articolele pe care le voi scrie în 2022, abonează-te la newsletter-ul „O Idee de la Romeo” și le vei primi negreșit!
[maxbutton id=”1″ url=”https://romeocretu.ro/formular-newsletter” ]
Așa… nemulțumirea…
Am avut o perioadă din Viața mea în care am fost prieten bun cu nemulțumirea. Ne duceam traiul împreună, în fiecare zi, ca doi prieteni nedespărțiți, care se înțeleg bine acolo, în nemulțumirea lor. Ne era bine acolo, în nemulțumirea noastră, pentru că ne dădea un aer de superioritate față de restul lumii, ne scotea în evidență – pe mine și nemulțumirea mea – și ne făcea să ne simțim bine pentru că eram diferiți de ceilalți. Când am dat cu nasul de nemulțumirile celorlalți, ne-am dat seama – eu și nemulțumirea mea – că nu eram chiar atât de diferiți de ceilalți. Ceea ce ne-a făcut – pe mine și nemulțumirea mea – să devenim și mai nemulțumiți. ☹ „Cum adică?!?!?! Nici când vine vorba de nemulțumire nu pot fi diferit?!?!?”.
Eram nemulțumit de tot și de toate: de mama, de tata, de profesori, de prieteni, de colegi, de vecini, de situații, de probleme, de sisteme, de vreme, de Viață, de Univers, de Dumnezeu și de o grămadă de alte persoane, lucruri, situații, evenimente și aspecte ale vieții. Ce să mai, o mare de nemulțumire! Dar o mare ce avea potențial de ocean! Și cel mai nemulțumit eram de mine: de felul în care mă comport, de felul în care gândesc, de modul în care acționez, de deciziile și alegerile mele, de hainele pe care le purtam, de Viața pe care o duceam, de reacțiile mele. Nu era domeniu al vieții de care să nu fiu nemulțumit pentru că, dacă tot e să faci o treabă, măcar să o faci bine.
Până când mi-am dat seama că aceasta era, de fapt, sursa tuturor nemulțumirilor mele: nemulțumirea de sine. Nemulțumire alimentată de diverse gânduri, de diverse percepții și perspective asupra vieții și asupra mea. Nemulțumire care erodează în interior, mai ceva ca un șuvoi de apă, stima de sine, încrederea în sine și, implicit, capacitatea de a face anumite lucruri.
Nu îmi e clar când am început să lucrez cu adevărat la partea de nemulțumire, dar, în timp, în ritmul meu, am reușit să dau la o parte, în cea mai mare parte, nemulțumirea din Viața mea. Am avut și multe ajutoare și am în continuare. Mă refer la oameni, informații, metode și tehnici. Recunoștința a fost poate cea mai inspirată metodă folosită, metodă care m-a făcut să văd frumusețea din lume și să devin recunoscător pentru multe lucruri și aspecte față de care eram nemulțumit în anii trecuți. Drept dovadă, am filmat și o secvență video scurtă despre recunoștință, secvență video pe care o poți viziona aici
Mai trec din când în când prin stepa nemulțumirii, poate pentru a-mi aduce aminte de faptul că există. Și observ cu interes că, de fiecare dată când trec pe acolo, devin și mai recunoscător pentru cine sunt, ce fac, ce am, ce simt, ce gândesc și ce trăiesc. Ceea ce mă duce cu gândul la ce m-a învățat nemulțumirea de-a lungul anilor.
Nemulțumirea m-a învățat că există cel puțin două tipuri de nemulțumire: nemulțumire care strică și nemulțumire care construiește. Nemulțumirea care strică are la bază o emoție joasă, de apatie, vinovăție, rușine, dispreț, nepăsare și indiferență (și or mai fi și altele, dar nu am de gând în acest articol să fac tot inventarul 😊). Nemulțumirea care construiește are la bază ambiția sănătoasă, dorința de mai bine, curaj, îndrăzneală, hotărâre, determinare și încredere. Nemulțumirea care strică ne ține blocați într-o viziune sărăcăcioasă asupra lumii și asupra noastră. Nemulțumirea care construiește ne deschide perspectiva spre noi oportunități și opțiuni, îmbogățindu-ne lumea în care trăim.
Nemulțumirea m-a învățat să identific sursa ei. Ba nu, scuze, sursele ei, pentru că nemulțumirea nu are o singură sursă. De ce să aibă o singură sursă dacă poate avea mai multe? ☹Nemulțumirea m-a învățat că și ceilalți din neamul meu au fost sau sunt în continuare nemulțumiți de diverse lucruri și că această nemulțumire am învățat-o de la ei și încă foarte bine (cine spunea că prostiile se învață cel mai ușor? ☹). Și, pe măsură ce am identificat sursele nemulțumirilor mele, am început să lucrez cu acele nemulțumiri și să le dau la o parte sau să le transform în mulțumire și recunoștință. Dacă ți se pare ciudat să poți face asta, gândește-te la anumite situații sau evenimente din Viața ta, situații și evenimente de care ai fost nemulțumit/ă la momentele respective, dar, mai târziu, ai ajuns să fii recunoscător/recunoscătoare pentru ele. Și invers: situații și evenimente pentru care ai fost recunoscător/recunoscătoare pentru că ți s-au părut bune și acum ești în continuare recunoscător/recunoscătoare pentru că s-au întâmplat și ți-au arătat că perspectiva se schimbă în timp.
Tot nemulțumirea m-a învățat să fac lucrurile mai bine, adică să evit să merg pe ideea de „Lasă că merge și așa!” sau „Atâta s-a putut!”. Aici, recunosc, am avut în jurul meu, în anumite proiecte, oameni care m-au „împins” să trec peste autosuficiența de care am dat dovadă în unele situații și să-mi ridic standardele de realizare a unor activități. Și mi-am dat seama, astfel, că nemulțumirea este bună atunci când este nemulțumire care construiește, pentru că pot învăța să fac lucrurile altfel, mai bine pentru mine și pentru cei din jurul meu.
Nemulțumirea m-a învățat să prețuiesc momentele de nemulțumire. Pentru că, mi-am dat seama în timp, că momentele de nemulțumire sunt indicatoare ce îmi arată că se întâmplă ceva în interiorul meu. E ca o confruntare între două sau mai multe părți din interiorul meu, confruntare în care fiecare vrea altceva. Sau e ca un conflict între diverse perspective din mintea mea, conflict care, dacă nu este rezolvat, nu pot merge mai departe, să fac ce am de făcut. Sau e ca o tensiune între suflet, inimă și corp, semn că nu sunt în aceeași direcție toate cele trei părți ale mele. Și, nefiind în aceeași direcție, înseamnă că nu mai sunt în fluxul universului, fluxul vieții, flux care știe mai bine decât mine cum să curgă. Ceea ce m-a făcut să nu mai merg ca „surdu’-n tobă”, cum se spune la noi, în Moldova, ci să mă opresc și să mă readuc în matcă, în propria-mi Viață, în propriul flux din care se fac lucrurile extraordinare.
Și, în final, nemulțumirea este cea care m-a învățat, în timp, să scap de nemulțumire. La fel ca majoritatea emoțiilor, ceea ce ajunge să fie în exces poate genera o schimbare de perspectivă. De aceea vorbesc în cartea „Obiective și Obiceiuri”* despre frustrarea constructivă. Acea frustrare care, ajunsă la un anumit nivel, ne face să ne săturăm de frustrare și începem să acționăm, să facem ceva pentru binele nostru și a celor din jurul nostru.
Exact același lucru s-a petrecut și cu nemulțumirea: a atins un prag insuportabil, un prag de durere psihică și, uneori, și fizică (pentru că durerile psihice au prostul obicei de a somatiza, adică de a pune corpul să le simtă foarte puternic), ce m-a determinat să caut metode prin care pot privi Viața și altfel, poate nu din perspectiva mulțumirii (pentru că uneori nu poți trece brusc din zona neconstructivă în zona constructivă), ci din perspectivă neutră, de observare, pe principiul „Dacă nu poți fi mulțumit și recunoscător, măcar evită să fii nemulțumit și nerecunoscător!” (lungă frază a mai ieșit 😊). Atenție: perspectiva neutră nu înseamnă indiferență sau nepăsare, ci a privi lucrurile fără a le judeca, fără etichete pe care mintea noastră este avidă să le pună pe toți și pe toate.
Paranteză: mi-am adus aminte de o scurtă povestioară foarte sugestivă. Se spune că sufletul unui om vorbea cu corpul omului respectiv. Și i se plângea sufletul corpului: „Mai spune-i și tu, că de mine nu vrea să asculte!”. Pesemne sufletul nu era prea încântat de ceea ce făcea omul pe Pământ. 😊 La care corpul îi spune sufletului: „Stai liniștit, că o să mă îmbolnăvesc și o să-și aducă aminte de tine!”. Cam asta e treaba cu somatizarea! Mai e și mintea implicată în toată treaba asta, dar nu insist pe această idee în acest articol.
Cu siguranță mai sunt și alte lucruri pe care nemulțumirea m-a învățat de-a lungul anilor. Am zis totuși să mă rezum la cinci, mai ales că e final de an și cititorii sunt ocupați și cu alte lucruri în aceste ultime zile ale anului. Mă mulțumesc cu cinci, cu promisiunea de a actualiza la un moment dat acest articol cu ideile care îmi mai vin în minte în anul care vine. 😊
Iar tu… da, tu, cel/cea care citești aceste rânduri, dacă ai permanent motive de nemulțumire, te-ai săturat să fii în fiecare zi nemulțumit/ă de ceva și vrei să fii mai mulțumit/ă și mai recunoscător/recunoscătoare în Viața ta, te invit în 2022 în programul „Fii liderul tău!”, programul complet de dezvoltare personală care te ajută să transformi nemulțumirea în mulțumire și recunoștință pentru cine ești, ce faci, ce ai, ce gândești, ce simți și ce trăiești.
Pentru că, dacă ți se pare atractivă ideea de a trăi într-o permanentă stare de recunoștință pentru tot și pentru toate, dacă ți se pare interesant să experimentezi cum e să faci zi de zi lucrurile din mulțumire și recunoștință, atunci acest program este foarte posibil să fie pentru tine.
Te invit să afli mai multe detalii despre program aici. Și te poți înscrie tot aici. Începem luni, 10 ianuarie 2022. Prima lună este gratuită, tocmai pentru a putea să apreciezi ce poate aduce acest program în Viața ta. Eu știu că poate aduce lucruri bune pentru tine, așa cum a adus pentru participanții din cele două ediții desfășurate deja. Și, în același timp, e important ca tu să decizi ce poate aduce valoros pentru tine acest program în 2022.
Închei cu o urare: să ai un 2022 plin de cel puțin 2022 de motive de mulțumire și recunoștință la adresa ta, a oamenilor din jurul tău și la adresa vieții! Meriți din plin!
Mulțumesc!
*Cartea „Obiective și Obiceiuri” – și alte cărți pe care le-am scris când am simțit că am ceva relevant de spus – o poți achiziționa aici