În mine este o parte care vrea să trăiască și o parte care vrea să moară.
Există o parte care prețuiește Viața și o parte care apreciază Moartea.
Există o parte care se bucură și o parte care se întristează.
O parte care caută sensuri, caută un SENS, și o parte care consideră că nu are niciun sens, că nu e niciun SENS, pentru că finalul e același.
O parte care explorează, o parte care se blochează.
O parte care consideră că totul e frumos și ușor, și o parte care consideră că totul e greu.
O parte care binecuvântează Viața și o parte care așteaptă Moartea ca pe o izbăvire.
Viața și Moartea în toate formele lor posibile, în această lume.
Altfel nu se explică de ce fac lucruri faine, dar fac tâmpenii. Adică lucruri care mă țin în Viață și lucruri care mă omoară încet, dar sigur. Lucruri care mă ajută să trăiesc Viața cu bucurie și lucruri care mă fac să mor, puțin câte puțin, în fiecare clipă.
Cine câștigă: Viața sau Moartea? Cred că este cea mai proastă întrebare posibilă. Pentru că, oricum, e clar răspunsul: amândouă sunt câștigătoare! Oricum sunt în „cârdășie”! 😊 E ca o mare conspirație, în care Viața se transformă, la un moment dat, în Moarte, și Moartea face loc Vieții, în alte forme posibile.
Aparent, aici, pe Pământ, câștigă Moartea. Aparent, pentru că, până în clipa Morții, Viața e stăpână pe tot și pe toate. De aceea Viața merită trăită! Pentru că, până ce Moartea se instalează definitiv, Viața curge prin noi. Viața suntem noi și noi suntem Viața.
Așa că, până la acea clipă, aleg să trăiesc și să celebrez Viața, zi de zi, chiar dacă mor, puțin câte puțin, în fiecare zi. Acea Moarte care lasă loc Vieții și acea Viață care face posibilă Moartea. Viața și Moartea în toate formele lor posibile, în această lume.
Iar două posibile întrebări bune ar putea fi acestea:
În ce trăiesc mai mult: în Viață sau în Moarte? Și în ce aleg să trăiesc de acum încolo mai mult: în Viață sau în Moarte?
Mi-a plăcut ce a spus Milton Erickson la un moment dat, prin anii ‘60:
„Psihoterapeuții au o idee greșită despre boală, handicap și moarte. Ei au tendința de a supraestima chestiunea raportării la boală, handicap și moarte. Se pun în practică tot soiul de aiureli pentru a ajuta familiile să treacă peste perioada de doliu.
Eu cred că fiecare om trebuie să știe că ziua în care te naști este ziua în care începi să mori. Unii sunt mai practici decât alții, și nu pierd timpul cu moartea, pe când alții așteaptă vreme îndelungată.”
Și parcă văd un zâmbet șăgalnic, cu subînțeles, plin de înțelepciune, compasiune și înțelegere, în colțul gurii lui Erickson. 😊
„Vezi că oamenii nu au viață în ei? Fii tu Viață și vor fi și ei.”
Din colecția „Gânduri primite (și trimise mai departe) – Romeo Crețu
Mulțumesc!
P.S. Fiecare dintre noi are o parte care trăiește și o parte care moare.
Fiecare dintre noi are o parte care vrea să trăiască și o parte care vrea să moară.
Fiecare dintre noi are o parte de iubire și o parte de teamă.
Fiecare dintre noi are o parte de explorare și o parte de stabilitate.
Fiecare dintre noi are o parte de aventură și o parte de confort.
Fiecare dintre noi are o parte responsabilă și o parte iresponsabilă.
Întrebarea nu este „Pe care dintre părți le hrănim?”, pentru că oricum le hrănim pe toate în fiecare zi.
Întrebarea este „În ce proporție le hrănim pe fiecare în parte?”.
Cu alte cuvinte, întrebarea nu este „Ce?”, ci „Cât?”.
Atât.
Mulțumesc!
[maxbutton id=”1″ ]
https://romeocretu.ro/proiecte/
https://www.daruiestepentrueducatie.ro/