„Amânarea este hoţul timpului.”
Edward Young
Ori de câte ori amâni să faci ceva important pentru tine, creierul generează o stare de nemulțumire în interiorul tău.
Pe măsură ce amâni din ce în ce mai multe lucruri pe care le consideri importante pentru tine, creierul transformă, treptat, nemulțumirea în frustrare.
Frustrarea se transformă, în timp, în iritare.
Iar iritarea, în timp, se transformă în furie sau dezamăgire.
Și ajungi, în final, să tragi următoarele concluzii despre tine:
🙄 Am devenit indolent/ă;
😔 Nu mai am motivație;
😒 Nu-mi mai pasă;
😖 Nu mai am chef să fac anumite lucruri sau
🤕 Nu mă mai îngrijesc deloc de mine.
Ceea ce poate să pară adevărat, dar nu e. Pur și simplu nu ești așa, ci ai ajuns într-o astfel de stare din cauza amânărilor succesive. Amânarea a devenit un obicei puternic care începe să-ți dea de furcă.
De ce se întâmplă toate aceste lucruri? Foarte simplu!
Răspunsul este în modul în care funcționează creierul nostru. Acest minunat și complex mecanism centrat pe asigurarea supraviețuirii noastre.
Atunci când te hotărăști să faci ceva important pentru tine, creierul tău sesizează importanța a ceea ce vrei și se pune în mișcare. Mai ales dacă ceea ce vrei și este important pentru tine îți asigură supraviețuirea. „Hai să facem!” spune el, evident, în mod metaforic. Sesizează importanța a ceea ce îți dorești (că doar te „aude” și „vede” ce gândești 😊) și începe să caute informații, să structureze acțiuni și planuri care duc la obținerea a ceea ce vrei și este important pentru tine.
Dar, când începi să amâni – „Lasă că fac săptămâna viitoare!” -, creierul tău se „dezumflă”. „Păi spuneai că faci azi! Eu am început deja pregătirile.” Și dacă vede că tot amâni, începe să creeze stări interne – nemulțumire, frustrare, iritare, furie, dezamăgire… -, stări care să te determine să faci ceea ce ai spus că este important pentru tine. Acesta este modul lui de a te determina să faci ceea ce ai spus că este important pentru tine.
Uite 3 idei care te pot ajuta să conștientizezi cât de mult rău îți poți face atunci când amâni lucrurile care sunt importante pentru tine.
Dacă nu te preocupi de prioritățile tale,
înseamnă că încă nu sunt priorități.
Este o idee care mi-a venit acum ceva ani în minte, după al nuștiucâtelea curs de managementul timpului pe care l-am susținut într-o companie. Cu alte cuvinte, dacă spui că anumite activități sunt importante pentru tine, sunt prioritățile tale, dar în mod constant le amâni pentru a face loc altor activități, atunci înseamnă că prioritățile tale nu sunt încă prioritățile tale. Pentru că, dacă ar fi, nu le-ai mai amâna, unele dintre ele (aproape) la infinit.
Doare ce spun?!?! Știu! Pentru că știu cum e. Am trecut pe acolo și mai trec din când în când. Și acum înțelegi de ce creierul tău declanșează toate acele stări interioare: nemulțumire, frustrare, iritare, furie, dezamăgire etc.? Face ce poate pentru a te determina să nu mai amâni și să faci ceea ce ai spus că este foarte important pentru tine.
Frustrarea este distanța dintre
ceea ce vrei cu adevărat și ceea ce faci, de fapt.
Cu cât distanța dintre ceea ce ai spus că vrei să faci (și este important pentru tine) și ceea ce faci zi de zi este mai mare, cu atât frustrarea este mai mare. Amânarea continuă a ceea ce ai spus că vrei să faci poate duce frustrarea la cote înalte, ceea ce ajunge să afecteze, în timp, și alte arii ale vieții tale.
Și este firesc, pentru că nu poți ține frustrarea într-o sticluță, pe raftul din dulapul din bucătărie, ca să nu-ți influențeze celelalte activități.
Și ajungi, într-o zi, să te întrebi de ce nu-ți mai ies bine anumite lucruri pe care înainte le făceai foarte bine. Nu pentru că nu mai știi să faci bine ceea ce făceai, ci pentru că nu mai poți, din cauza frustrării, să faci bine ceea ce făceai. Sau a nemulțumirii. Sau a iritării. Sau a furiei. Sau a dezamăgirii.
Orice intenție menținută pe ecranul tău mental,
în vizorul atenției tale, se cere a fi împlinită.
Atunci când spui sau gândești că vrei ceva cu adevărat, acel ceva se transformă într-o intenție. Iar acea intenție va face tot ce-i stă în putință pentru a te determina să o împlinești: acum, peste o zi, peste o săptămână, peste o lună, un an, zece ani, 30 de ani, în funcție de intenție și de comportamentul tău.
Dacă începi să amâni realizarea a ceea ce-ți dorești – acea intenție stabilită -, începi să trăiești în frustrare, nemulțumire de sine, dezamăgire… Începe să-ți scadă stima de sine, ajungi să te consideri incapabil/ă să faci anumite lucruri și așa mai departe. Totul din pricina unei intenții pe care o amâni (aproape) la nesfârșit.
Ce poți face? Simplu: hotărăști dacă păstrezi acea intenție sau nu.
Dacă intenționezi să dai curs acelei intenții la un moment dat, atunci păstreaz-o pe ecranul tău mental și fă ceea ce ai de făcut pentru împlinirea ei. Dar în cazul în care începi să amâni realizarea acelui lucru pe care ți-l dorești, acceptă consecințele amânării tale: nemulțumire, frustrare, iritare, furie…
Dacă îți dai seama de la început sau după câteva străduințe că nu ai de gând, de fapt, să dai curs vreodată acelei intenții, atunci „șterge-o” de pe ecranul tău mental. Astfel, te eliberezi de stresul de a o împlini și faci loc pentru alte intenții pe care chiar ai de gând să le împlinești. Este posibil să reiei acea intenție la un moment dat, atunci când simți că ești pregătit/ă să-i dai curs.
E ca atunci când alegi să ștergi din calculator programe și fișiere pe care nu mai intenționezi să le folosești și, astfel, faci loc pentru alte programe și fișiere pe care le vei folosi.
Simplu: păstrezi sau nu intenția respectivă. Dar nu mai amâni împlinirea ei și nu te mai amăgești la nesfârșit că o vei împlini la un moment dat. Sau, dacă tot amâni împlinirea ei și te amăgești, îți asumi consecințele care decurg din asta.
Acesta este motivul pentru care, atunci când dorești să faci ceva care tu consideri că este important pentru tine,
😌 Așază-te în liniște, tu cu tine, și conectează-te cu tine;
🤔 Întreabă-te dacă chiar dorești să faci acel ceva și
🤗 Răspunde-ți cu sinceritate.
Dacă răspunsul este că îți dorești foarte mult să faci acel ceva, atunci fă ce este de făcut.
Dacă răspunsul este că nu-ți dorești chiar atât de mult să faci acel ceva, atunci fă loc pentru ceea ce îți dorești cu adevărat.
Nu de alta, dar dacă tot amâni o mulțime de lucruri în Viața ta, creierul tău s-ar putea să învețe foarte bine acest mecanism de amânare. Și, atunci când chiar vei fi hotărât/ă să faci ceva, s-ar putea să nu te mai creadă.* Pentru că s-a obișnuit deja prea mult cu felul tău de a amâna lucrurile încât nu mai știe cum e să se apuce la timp să facă ceva. Caz în care vei avea nevoie de ceva timp să-l dezveți pe creierul tău de acest comportament.
*Nu știu dacă ai observat, dar același lucru îl facem și noi între noi, oamenii. Dacă ți-am tot spus de-a lungul timpului că voi face anumite lucruri și tu ai tot observat că nu le fac, îți va fi foarte greu să mă crezi că voi face lucrurile respective atunci când spun, din nou, că le voi face. Sau nu mă vei mai crede absolut deloc.