Energia frustrării și energia instalării obiceiului

Energia frustrării și energia instalării obiceiului

De curând, am avut ocazia să discut cu o persoană dragă mie despre suferință. Despre acea suferință pe care o au oamenii în viețile lor, deși corect ar fi să spun „pe care și-o creează oamenii în viețile lor”.

Amica mea îmi spunea câte boli și afecțiuni are în prezent și câte mai descoperă de fiecare dată când merge pe la doctori (știu, și eu am fost tentat să îi spun să nu mai meargă la doctori, dar nu cred că e neapărat o soluție bună). Și nu numai că îmi spunea, dar mi le detalia pe fiecare cu lux de amănunte, din dorința poate de a mă face expert în domeniu (sau din dorința de a obține simpatie din partea celorlalți? Că face același lucru și cu alții, nu numai cu mine).

Dincolo de detaliile medicale, mi-a spus la un moment dat că știe ce are de făcut, dar nu face.

Îi este clar că merită să meargă mai mult pe jos în fiecare zi (deocamdată nu e o idee bună să alerge datorită greutății corporale).

Conștientizează că ar merita să aibă mai multă grijă de ea și de emoțiile ei (are tendința să îi pese mai mult de ceilalți decât de ea, deși nu are cum să fie așa. Niciun om nu poate să aibă mai multă grijă autentică de celălalt mai mult decât are de el. Cum așa? Simplu! Ca să dăruiești, e important să ai. Și ca să ai din ce să dăruiești, e important să ai grijă de tine.).

Și, în plus, știe, din experiențe anterioare, că ar merita să facă lucruri aparent mărunte care, fiind făcute constant, cu perseverență, vor genera schimbări semnificative în timp.

Dar nu face absolut nimic! Mai mult, se adâncește pe zi ce trece în a-și plânge de milă față de ea și față de ceilalți (uneori, mila de sine nu are nicio relevanță sau sens dacă nu o împărtășim și cu alții, mai ales acum când avem tot felul de canale de comunicare la îndemână prin care putem face asta: Facebook, WhatsApp, e-mail etc. Ai înțeles ironia!).

Și m-a întrebat ce să facă. Și nu am știut ce să îi răspund atunci. Nimic din ceea ce știu în acest domeniu al obiectivelor și obiceiurilor nu mi se părea atât de relevant în acel moment, pentru acea situație, astfel încât să merite spus.

Dar mi-am adus apoi aminte de o idee care se regăsește în cartea OBIECTIVE ȘI OBICEIURI ce va apare în curând (o să îți dau de știre la momentul potrivit). Ideea este așa:

 

Energia frustrării generate de

diferența dintre ce vrei să faci și ce faci

este de mii de ori mai mare decât

energia necesară oricărui obicei instalat să ruleze.

Concluzia?

Găsește o cale să instalezi acele obiceiuri pe care știi că merită să le instalezi. Găsește o cale să ieși din zona de autocompătimire și să faci ceva în fiecare zi, oricât de mic ar fi sau ți s-ar părea că este.

Pentru că acele rezultate mărețe pe care le apreciezi la ceilalți au fost cândva acțiuni aparent mărunte, nesemnificative, banale, dar făcute zi de zi cu scopul de a obține acele rezultate mărețe.

Nu te-am convins? Foarte bine! Nici nu era asta intenția. Pentru că, dacă îți pasă de tine, te vei autoconvinge că merită să faci ceva pentru tine. Informația de la mine poate fi un catalizator pentru acțiune, dar nu va înlocui niciodată acțiunea pe care tu merită să o realizezi.

Închei cu reformularea ideii de mai sus:

Dacă ți se pare greu să instalezi un obicei și să îl rulezi,

așteaptă și ai să vezi cât de greu îți va fi când

nu prea mai poți să instalezi și să rulezi obiceiul respectiv.

Îți doresc din toată inima să faci pentru tine ceea ce merită să faci pentru tine, în fiecare moment al vieții tale!

Romeo

0723 247 091

romeo@romeocretu.ro

P.S. Ca orice articol, curs sau carte, tot ceea ce am scris aici este și pentru mine.